Wednesday, 13 June 2007

Osorhei: tiganii din „comuna primitivă”

Welcome! To the gypsy community in Osorhei, Bihor,that is so very, very close to Oradea, the mighty European city…The colony that has over 300 souls and is very appealing due to it’s special charm…Those life forms unfold the most weird and grotesque adaptation strategies to a very unfriendly environment.” The third world” becomes a very obsolete concept, and the reality asks for the invention of an fourth level on the degradation scale. The horse, the man, the rat share together their living quarters, without any discrimination, without any conflicts,….without any hope that they might part sometime in the future. The famine executes her almost deadly dance among the adults and the children that go about barefoot. In the summer, the best meat is the melon, in the winter,.. it’s a bit more difficult. The brutal stench assaults you from every angle. The senses risk total atrophyation, among the variety of rottened things that “recreate” the atmosphere and the manure, fresh, trodden on the house’s walls or dotted about through the room in witch the family’s crock is parked…Used iron is very hard to find. There are less bricks made, every day, there isn’t a market for them. Social support doesn’t exist anymore. Welcome! To the gypsy community in Osorhei, Bihor, that is so very, very close to Oradea, the mighty European city.

„Welcome!, în ţigănia mărginaşă din comuna Oşorhei, judeţul Bihor, foarte, foarte aproape de Oradea, municipiu european... Colonia celor peste trei sute de suflete atrage prin „farmecul” său aparte... Formele de viaţă dezvoltă cele mai bizare şi groteşti strategii de adaptare la mediul ostil. „Lumea a treia” dă măsura unui concept demodat, iar realitatea cere inventarea celui de-al patrulea nivel pe scala degradării. Calul, omul, şobolanul împart laolală bordeiele, fără dicriminare, fără conflicte,... fără speranţa că se vor despărţi vreodată. Foamea îşi execută dansul aproape mortal printre adulţi şi puradei desculţi. Vara, cea mai populară carne e pepenele, iarna, e ceva mai greu. Putoarea brutală bombardează din toate punctele. Simţurile riscă atrofierea totală, printre putreziciuni felurite care „recreează” atmosfera şi bălegar, proaspăt, întărit pe case sau presărat prin camera de bordei în care stă parcată mârţoaga familiei... Fierul vechi se găseşte greu. Cărămizi se fac tot mai puţine, că nu e piaţă. Ajutorul social nu mai e demult. Primarul din zonă nu n-are chef de poveşti pe tema asta... Welcome!, în ţigănia mărginaşă din comuna Oşorhei, judeţul Bihor, foarte, foarte aproape de Oradea, municipiu european...

text Laurentiu Mihu
































































4 comments:

Anonymous said...

Cele mai frumoase foto EVER

cipri said...

am ramas uimit cand am vazut pozele cu "vecini" mei din Osorhei...cu ce ocazie ai facut acest "reportaj"?te intreb ca si eu sunt locuitor al acestei comune...si sincer as vrea sa scap de acesti oameni care ne strica imaginea comunei...in frunte cu primarul care nu isi face treaba deloc pe aici.....

Anonymous said...

dah.......tiganii de langa osorhei....dar daca ati fost asa destepti sa realizati acest reportaj de-a dreptul dezgustator.....poate ajutati bietii locuitori sa isi mai scape satul de mizerie.....caci de scris e usor....la fapte e mai greu...

Anonymous said...

mda ce pot sa spun:( trist....e greu si pentru ei... inca nu pot sa cred in ce conditii se traieste . . . am ramas socata...